De fapt, romanul americanizat si romanul traditional sunt frati. Unul incearca sa America, dar nu reuseste mereu, iar celalalt nici nu incearca sa America. Amandoi sunt prietenii mei.

Romanul traditional nu intelege nimic din ce se intampla in jurul lui, pentru ca nu se poate desprinde de Romania.

Romanul traditional creste porci si gaini la el in curte, si le taie la bustul gol cu tigarea in gura, desi e ilegal.

Romanul traditional se enerveaza atunci cand aude alti romani vorbind in engleza. Copiii lui vorbesc romaneste perfect, desi nu au vazut niciodata Romania.

Romanul traditional merge la New York, se uita la Empire State Building, sta 5 minute, il ia somnul, si zice ca hai mai repede la restaurantul romanesc sa manance 15 sarmale si o ciorba de burta in 4 ore, ca intra lautarii.

Romanul traditional pune rosii pe pamantul unde nu cresc rosii. Sau cresc doar un pic, le mananca asa, si zice ca bune, dar nu mai bune ca in Romania. Si la anul iar pune rosii.

Romanul traditional nu stie sa stea in sir indian. Ii place sa faca un pic de tiganie oriunde s-ar duce. Daca e coada la un bufet suedez ii place sa se bage in fatza (si romanul americanizat face la fel, si el se da de gol).

Romanul traditional vede o strada curata, maturata, si simte nevoia sa arunce un ambalaj mic pe jos.

Cand se duce la plaja in Mexic, sau Hawaii, are grija sa aibe slipi, pieptul cat mai paros, crucea la gat impletita in parul masculin, si apoi sa se arunce in apa si intotdeauna dupa ce iese din apa sa zica : “Ce faina-i apa bai” si apoi sa dea un pic pe brate si pe spate, dupa care sa se duca sa se aseze pe prosopul alb luat din camera.

Romanul traditional cand aude ca cineva e bolnav ii spune ca rezolva cu o tzuica fiarta cu piper. De regula a trait in cel putin 2 tari, iar in America a trait de cel putin 25 de ani, timp in care pronuntia in engleza a ramas la fel indiferent ca a fost in Texas sau Cleveland. Scoate imediat o poza cu copiii lui, realizati, care vobresc limba “la perfectie”, si au casa. El pretinde ca ramas in America doar pentru copiii lui care au nevoie de el, si ca abia asteapta sa se intoarca in Romania unde nu a mai trait de 35 de ani.

Poarte ie la biserica si isi aprinde o tigare dupa slujba privind cu nostalgie in zare catre tarisoara lui la care se va intoarce, curand, poate in cativa ani, cand copiii o sa poata sa se descurce si fara el.

Advertisements

Poate ca v-a placut ce am scris despre romanul realizat. Si mie imi plac romanii realizati, sunt prietenii mei, dar astazi ii lasam deoparte, pentru ca scriem despre romanii americanizati, sau romanii care au uitat limba romana, asa cum a uitat-o Raducioiu cand a ajuns pentru prima oara in Italia. Poate ati auzit de sindromul Raducioiu, de care multi fac misto.

Astazi vorbim despre romanul plecat in afara care incearca sa scape de stigmatul de roman prin a se da ceea ce nu este si nici nu are cum sa fie minim 2 generatii de acum incolo, adica altceva in afara de roman.

Romanul americanizat il recunosti dupa cum isi tzuguie buzule ca sa incearca sa rosteasca cat mai “corect” in engleza. Cu buzele tzuguiate incearca sa zica poante traduse mot-a-mot din romana in engleza pe care el le crede amuzante dar pe care nu le prinde nimeni, asa ca rade singur si zice la final “right?” si da ghionturi in ala de langa. Pacat ca nu stie sa traduca mot-a-mot “caterinca”.

Romanul americanizat isi pune palaria de cowboy cum ajunge in aeroport in Romania, si saluta in engleza, ca si cum n-ar fi purtat palaria de paie gaurita a lu tataie-su cand mergea cu baietii la peshte pe Dunare si scuipa semintze printre strungareatza din spatele buzelor pe care acum le tzine tzuguiate in America. Poarta Ralph Lauren si Hilfinger cu Ray Ben peste inceputul de chelie ca si cum nu se rugau de prietenul lor sa le aduca blugi gata tocitzi de la turci ca sa aibe cu ce sa iasa in oras cu mandrele satului care miroseau a pulover de lana tinut la naftalina.

Romanul americanizat cand aude muzica populara romaneasca schimba pe “Rihana” si “50 cent” ca si cum atunci cand venea ta-su beat acasa si scotea cureaua nu-l batea pe “Ionel, Ionelule, nu mai bea baiatule”.

Romanul americanizat stramba din nas cand n-are suficient loc la picioare in avion cand merge cu Delta ca si cum atunci cand lua rata fara aer conditionat de la autobaza la 5 dimineata sa ajunga la Bucuresti la Obor avea suficient loc sa incapa pe scaunul improvizat, cu sacosa de rafie in bratze cu caserola de cartofi prajiti pe o caldura de 45 de grade la umbra, intre soferul beat care fuma 2 pachete de tzigari pana sa intre in Urziceni si tanti Frusina care abia isi vopsise parul roshu ca o adevarata vulpoaica. Si nu orice tanti Frusina, ci o tanti Frusina d-aia care are mustatza si se da la tine in autobuz, scotzand rujul roshu din geanta in care mai are putina branza intr-o sacosa de Carefour legata la gura.

Romanul americanizat viziteaza parcurile impecabile si e semi-nemultumit c-a dat 10$ pe parcare si bombane cu buzule tzuguiate “Are you kidding me?”, ca si cum nu facea slalom printre sticlele de bere sparte si dozele de Bergenbier goale aruncate pe munte la cota 1600.

Romanul americanizat se uita la baseball si-si da cu parerea despre cum tzinea ala bata in mana, ca si cum toata viata lui numai baseball vedea pe TVR1 dupa ce termina Steaua de jucat in Champions League.

Romanul americanizat cand vede o salata de ceapa cu rosii zice ca aia e “vegeterian options”, ca si cum atunci cand traia in saracie si manca doar cartofi prajiti avea o gramada de “options”.

Romanul americanizat se uita urat la tine daca-i zici ca nu stii ce e aia “floss” si “mouth wash”, ca si cum el nu se stergea cu coceanul de porumb dupa ce avea mamaliga intre dinti cand era mic.

Romanul americanizat face degustari de vinuri la Winery si stramba din nas la buchet, ca si cum ta-su dupa ce termina sa-l bata cu cureaua ca a luat 4 in teza la romana nu tragea un shot de tzuica de prune, dupa care exclama “Se simte pruna!”.

Romanca americanizata nu-i convine cum i-au facut unghiile la salon si c-a intarziat progamarea 5 minute, ca si cum ma-sa nu-i taia unghiile pe balcon ca sa nu cada unghiile pe covorul din sufragerie.

Romanul americanizat se simte discriminat cand se uita cineva urat la el sau ii raspunde urat, ca si cum nu-i dadea 5000 lui tziganul foarte talentat la fotbal care-l astepta dupa coltz, rabdator, ca sa nu-i traga 2 dupa ceafa.

Romanul americanizat il deranjaza fumul de tigara la mai mult de 50 de feet de restaurant, ca si cum ta-su nu aprindea tigarea in sufragerie dupa ce golea 2 damigene de vin, singur, fara absolut niciun motiv de sarbatoare.

E un contrast pe care multi dintre ei l-au trait, si care lasa o amprenta atat de puternica in primii 20-30 de ani din viata, incat nu au cum sa pacaleasca pe nimeni: vor trece cel putin 2 generatii pana sa se poata face o tranzitie catre civilizatie.

Insa …

Am intalnit si oameni deosebiti, multi romani dar si de alte nationalitati, care vorbesc engleza ruseshte sau cum le vine natural, dar cu o mandrie extraordinara. Arhitecti, doctori aflati de 20-25-30 de ani in strainatate, veniti cand erau mici cu familia lor, lideri tehnici in domeniul lor, vizionari, care au steagul tarii lor la ei in birou si in casa, care stiu ce se intampla, care tin la cultura lor pe care o transmit mai departe, si care nu vor sa renunte la nicio urma care ar putea trada identitatea lor de origine. Isi fac datoria in America, si respecta valorile ei, si cel mai important: adauga la valorile ei si valorile lor culturale, si nu doar copiaza.

Aia pentru mine sunt americani, nu americanizati.

Vreau sa incep o serie de posturi despre romanii in strainatate.

Nu exista o nationalitate mai interesanta decat romanul. Romanul este destept si nu foarte destept in acelasi timp, sincer si fals, saritor si nepasator, generos si egoist. Exista mai multe categorii de romani, si mi se pare tare ca de fiecare data cand cunosc pe cineva nou, se incadreaza in una din categoriile pe care o sa le descriu. Mie imi plac toti romanii, cu bune si cu rele. Avem farmec, suntem amuzanti, si ingrijorator de asemanatori unii cu altii, oricat nu ne-ar placea sa recunoastem.

Pana acum avem asa:

  1. Romanul realizat
  2. Romanul americanizat, care a uitat limba romana la aeroport (un fel de Raducioiu american)
  3. Romanul traditional, cu dor de casa
  4. Romanul caruia ii e frica de romani

Romanul se schimba foarte greu. Nu se va muta dintr-o categorie in alta. Va intra in una din acele categorii din momentul in care a aterizat pe aeroportul din strainatate, si indiferent de ce i se va intampla in urmatorii 40 de ani, el nu se va schimba. Astazi vorbim despre romanul realizat. Il cunoasteti?

Romanul realizat este realizat dupa standardele de realizat/nerealizat din Romania: are o casa sau doua, o masina sau doua, si un copil sau doi. Este realizat. Este primul lucru pe care il afli despre el. Nu afli cum il cheama, sau de unde vine, sau prin ce parte sta. Dar vei afla ca este realizat. Daca este barbat si e mai in varsta, sigur are cioc. Nu orice cioc, ci cioc de realizat. Chiar si atunci cand nu vorbeste, ciocul sau preia rolul de a-ti spune: hei, sunt realizat. Daca este femeie, este mereu grabita, si nu are timp sa fie acolo unde este, din cauza ca se grabeste sa ajunga in alt loc unde nu are timp sa fie, ca sa ajunga acolo unde n-are timp sa aibe grija de ceea ce o face realizata.

Dar poate ca nu il vei intalni, si atunci ca sa fie sigur ca vei afla ca e realizat, isi va trimite pe unul din parinti la tine care iti va spune ca e realizat. Parintele iti va spune ca lui de fapt nu ii place in strainatate, si ca abia asteapta sa se intoarca la el la gospodarie. Dar … e a 7-a oara cand vine, si vine pentru ca copilul este realizat, sta la casa, si are masina si copil. Romanul realizat are oameni peste tot care se asigura ca se va afla ca este realizat. Romanul realizat umbla cu oameni realizati. Dar daca sunt romani, el prefera sa fie un pic mai putin realizati decat el. Micsorarea gradului de realizare in cadrul comunitatii este devastatoare, si poate cauza ruperi de prietenii. La fel cum o fata draguta are mereu o prietena care arata mai naspa, asa si romanul realizat umbla cu un roman mai putin realizat. Comparatiile se fac in metri patrati de la casa, in numarul de bai, in numarul de cilindri la masina, in realizarile nesemnificative ale copiilor. Orice detaliu este analizat atent. Romanul realizat vrea sa fie sigur ca e privit realizat. Daca nu ii pasa, atunci e in una din celelalte categorii.

Romanul realizat isi darama toti peretii din casa si renoveaza, apoi vrea sa discute despre asta. Isi pune mainile dupa ceafa, isi da scaunul pe spate, si apoi se preface ingrijorat ca nu va stii ce sa faca in aceasta situatie. Asteapta afirmarea conditiei de realizat. Atunci cand o va primi, va lasa scaunul la loc si va lua mainile de la ceafa. Uneori nu apuca sa spuna din prima ca si-a daramat peretii din casa, asa ca va astepta primul moment de tacere mai lung de 3 secunde, pe care le numara. Oamenii realizati cauta pauze in convorbiri asa cum cauti parcare libera in bucuresti la 9 dimineata.

Romanul realizat nu te intreaba si nu il intereseaza niciodata ce mai faci, insa tine legatura cu tine. Daca inca tine legatura, inseamna ca a aflat din alte surse ca aura de realizat nu ii este in pericol in detrimentul tau. Nu te va intreba niciodata nimic despre tine, decat daca face referire la ceva ce a facut el inainte. “Eu am facut X cand eram realizat. Tu parca n-ai facut, nu?” Iar daca te intalnesti foarte mult cu un roman realizat, de la un moment incolo vei observa ca povestile lui se repeta periodic. Niciodata aceiasi poveste 2 zile la rand insa, ca sa distribuie uniform realizarile de roman realizat. Si gandeste-te ca el face asta cu toata lumea. El tine minte per poveste per om per perioada de timp trecuta de la ultima revedere, per realizare. O memorie de elefant. Sau poate doar o memorie de realizat?

Motto femeii de stiinta: ” Malta. Am venit pentru simpozion, pentru cercetare.”

Mereu mi-a placut cercetarea, si stiam ca asta o sa fac inca de cand eram mica, si tunsa scurt si cu sapca pe cap cand toate celelalte fete avea codite, si purtau chilotei cu dantelute, si isi luau decoltee cand nu aveau de ce si ieseau cu baietii aia care fumau de la 12 ani.

Pe mine nu ma chemau, dar nici nu imi placea . Preferam sa stau sa rezolv exercitii la matematica. Daca profesoara ne dadea 5 exercitii de rezolvat, eu le faceam si intotdeauna duceam si cate un exercitiu rezolvat din gazeta cand se termina ora. Profesoara zicea doar foarte bine, isi punea catalogul la subrat si ochelarii la ochi si pleca. Iar eu ramaneam cu caietul de probleme trecut de jumatate dupa doar 3 saptamani, si o priveam cum se indrepta catre usa.

Ramaneam ultima in clasa, imi puneam sapca pe cap, peste parul tuns scurt, negru, lasand sa se vada doar cerceii care nu ai fi zis ca sunt cercei. Cercei fara urma de feminitate, ar fi zis altii. Probabil cercei pusi de la nastere, pentru ca ar fi vrut ca eu sa fiu mai feminina. Dar mie nu imi placea asta.

Singura mea bucurie de a fi femeie era sa port o fusta neagra, era destul de racoros mai ales vara. Luam niste cizme negre, fara model, o bluza zebrata peste sutienul in care puteai sa bati asa cum bati in lemn, si imi puneam cerceii si sapca, si plecam la drum acolo unde stiam ca e ceva interesant.

Cercetare, mereu am vrut sa fac asta. Ma trimiteau in delegatii din partea facultatii in tot felul de orase. Plecam singura, dar imi placea asa. Umblam pe ruinele cetatilor, avand in minte cercetarea si simpozionul care urma sa aibe loc abia seara. Nu eram atenta la ce zicea ghidul.

Un vant puternic a venit peste turnul cetatii abandonate, acolo unde ne aflam, si cerceii s-au miscat putin, iar sapca mi-a cazut din cap, fugind necontrolata pe langa tunuri, pe langa usile de la incaperile unde candva stateau cavalerii ioaniti. Si atunci s-a intamplat …

Mie imi placeau barbatii cu care aveam ce sa vorbesc. Un cercetator. Un savant cu barba si cioc, si cu ochelari, imbracat in halat alb, rarait, care sa isi dea ochelarii jos de la ochi de fiecare data cand avea sa spuna o vorba citita dintr-o carte. Pentru ca inainte de a fi cercetator, trebuie sa stii tot ce au zis ceilalti cercetatori. Si asta voiam sa aud si in seara asta, la simpozion.

Dar nu era un cercetator … Si totusi imi placea

Dar nu era o bunaciune … Si totusi imi placea

Mie imi placeau femeile care sa vorbeasca cat mai putin. Dahr sa spuna ceva conchret. Ma satuhrasem de femeile cu care sa ma culc , asa de ocazie, si a doua zi sa nu mai vohrbim. Voiam si altceva. Dar sa fie o bunaciune ! Dar o bunaciune cu parul scurt, sau nu stiu … altceva …

Un vant puternic batuse pe ziduhrile cetatilor. Ce cladiri putehrnice ! Vantul flutuhra prin maieul meu cu McDonald’s , zbarlind parul de pe piept si conthractand putin muschii mei claditi de la picioare dupa tatea ohre de stat si phregatit hambuhrgeri si McPuishoare. Si atunci s-a intamplat ..

Bucatahr la McDonald’s … nu ehra asa de hrau, eu am vhrut sa fac asta. Salariul in Gehrmania era destul de bun. Castigam destul de bine, si puteam sa fac tuhre si prin alte restaurante. As fi putut conduce echipe inthregi de bucatahri, sa ii invat cum e mai bine sa facem threaba, sa dezvoltam o afacehre. Ma mai thrimiteau sa fiu bucatahr sef si in alte ohrase. Plecam singuhr, dar imi placea asa. Umblam pe ruinele cetatilor, avand in minte daca nu cumva eu oi avea salariul mai mic decat ceilalti angajati … eu care am muncit atat de mult pana ce mirosul de hambuhrgehri ehra imphregnat in piele .. Nu ehram atent la ce zicea ghidul.

Singura mea bucurie de a fi bucatahr ehra ca faceam muschi fhrate. Arnold. Ma imbracam mereu la maieu indiferent unde ma duceam , pantaloni scuhrti mulati pe fundulet. Aveam 1 60 dar ehram o forta a naturii. Imi puneam ochelarii de soare peste pahr, si zambeam la toate gagicile. Era foarte racoros maieul , mai ales vara. Imi puneam maieul de Ahrnold pe mine si plecam incothro stiam ca e hrost de o gagica.

Motto bucatarului de la McDonald’s: “Malta. Sunt in concediu. La McDonald’s in Gehrmania ai salahriu mai mahre, si iti pehrmiti. Acuma depinde de salahriu. Cand eham in Ahrad nu aveam salahriu asa mahre. Ohricum, altii au salahriu mai mahre decat mine…”

Ramaneam ultima in clasa, imi puneam sapca pe cap, peste parul tuns scurt, negru, lasand sa se vada doar cerceii care nu ai fi zis ca sunt cercei. Cercei fara urma de feminitate, ar fi zis altii. Probabil cercei pusi de la nastere, pentru ca ar fi vrut ca eu sa fiu mai feminina. Dar mie nu imi placea asta.

Gata, ultimul post despre calculatoare.

Hai sa ne prefacem macar ca avem si alta viata persoanala in afara de scoala.

Ideea e ca daca ai ajuns pana aici, e de bine. Undeva pe la sfarsitul semestrul II din anul 3 , esti pus in fata unei decizii nu foarte usoara. Daca esti genul de om care nu stie daca sa-si ia si pulover si tricou si le ia pe amandoua pe el, atunci iti va fi si mai greu. Probabil ca inca din primele zile tu te gandesti ca daca iei 10 la licenta o sa vina Mark Zuckerberg la tine , o sa te ia in brate, si o sa zica : “Nu-mi vine sa cred, esti cel mai bun lucru care mi se putea intampla, te fac director din prima si o sa ai pagina persoanala pe care lumea o sa poata sa dea like, timp in care tu stai la birou si scrii cod in timp ce faci sex cu 10 iepurasi Playboy ( nu neaparat in ordinea asta )”.

Primul lucru pe care trebuie sa-l stii in aceasta facultate este ca nimanui nu ii pasa ca tu vei lua 10 sau 6 la licenta. Nici macar firmelor mari carora le pasa de ce stii, dar poate eventual unor facultati mari de prin strainatate unde ai vrea sa faci cercetare sau mastere si atuncea ai face bine sa ai medie mare + sa fi salvat cel putin 3 femei din flacari fiind intr-o organizatie studenteasca + 7 articole publicate in reviste de renume international si alea.

A, daca nu ai macar 70% din toate astea atunci ai doua variante :

1. Ori te kci pe tine si inca speri ca cineva iti va descoperi talentul neslefuit, si atunci alegi cea mai grea specializare posibila, fie ca iti place sau nu, fie ca ai tangente cu materiile de acolo sau nu. Singura justificare pe care ai putea sa o ai , si pe care o vei auzi si de pe la alti colegi de-ai tai imbracati si cu tricou, si cu camasa simultan, este ca “da mai, dar gandeste-te si tu, ca compilatoarele e super de viitor. Si cand scrii cod, faza e ca … si dupa aia ies pe salariu mare”

In cazul asta, cea mai buna alegere este C3 sau C4.

C4:

Sisteme de prelucrare grafica cu Florica Moldoveanu ( iarasi grafica ), IA ( dialog – Eu: “auzi, aici e labul de IA? ( Inteligenta artificiala ) .” El/Ea: Nu, aici e labul de AI ( Artificiall Intelligence ).”

BA ESTI NEBUN ??? :))

AII ( ceva cu intreprinderi ) la care au picat cativa, IOC ( Interfete om calculator ) care imi pare rau ca nu am putut alege ( cu Trausan Matu ) chestii interesante, nu stiu sa zic exact. Baietii faceau ceva cu XML, cu cross domain requests, chestii de web care sunt bine de stiut.

Are cele mai mult teme, si sper ca nu o alegi pentru ca vrei sa faci ceva greu, dar totusi nu-ti place C3. E cea mai mare sinucidere de care ai fi capabil.

C3:

Baze de date II = Baze de date I + 1 :))

Sisteme de programare pentru retele de calculatoare cu dl Cristea ( nasul, the godfather, seful lor ). La fel ca la APD, doar ca niste notiuni mult mai interesante si mai multe ( record de pagini invatate pe dedesubt. Vine cam 700 de pagini de pdf , si poate sa dea cam orice . Se zicea ceva de niste subiecte, dar le-a schimbat la seria a 2-a unde s-au luat note mai mici. Cei care am dat primii am avut mare bulan ). Teme cu RPC , Corba ( incipientul la restul serviciilor de comunicatie folosite in tehnologiile zilei de azi ), MPI ( nu am facut-o ) si ceva securitate in Java ( e bine de stiut ce-i ala Java sandbox ).  Recomand ca si optional daca totusi vrei sa afli ceva ingineresc. Daca nu vrei ingineresc, dar vrei ceva cool alege IOC.

Compilatoare, cu ale sale 4 teme de 1.25 fieare, si cu bonusuri. Ba mancati-as, stii ce e aia tema kilometrica de stai 8 zile pe ea ? ( cat am stat eu la prima ). Stii ce e aia laboratoare cu 35 de insi in ea , cu 4 la un calculator ? Examenul final e accesibil. Bogdan Nitulescu e intelegator si puncteaza daca vede ca esti pe idee, si nu e foarte strict. Are si o tema de recuperare, dar daca ai facut temele perfect si ai luat si bonusuri maxime la 2 din ele, ai luat 10 fara sa mai dai examen. Au fost destui care si-au facut toate temele, si cinste lor pentru ca va rog sa ma credeti, e un efort imens ! Teme muncitoresti, destul de grele, si in plus asistentii nu prea raspund pe forum, raspund in 2 timpi, si iti dau si notele cu 2 zile inainte de examen punctand dampulea pe testele private, nedand explicatii prietenoase. Noroc cu Bogdan Nitulescu ca are mai multa eleganta decat ei. Overall merita, dar cere un cost foarte mare. In cazul meu nu a meritat, dar e o doar o parere. Practic treci prin toate fazele de compilare: mai intai treci prin text cum treceai la LFA, faci un arbore , il parcurgi, generezi codu, si faci optimiazri pe el. Din toata asta e interesant partea de optimizari, si cum e impartit codul in diversi algoritmi. Cum poti elimina codul care nu are rost afli aici . Dar multi am muls o vaca grasa pentru un pahar de lapte, si multi nici p-ala nu l-au baut. Asa ca daca tot faci materia asta, macar fa-o ca lumea. Poate ii vei gasi beneficii practice mai multe decat am gasit eu.

2. Esti resemnat, si vrei sa termini facultatea cat mai repede ca sa poti sa iti faci si tu o educatie, sa te angajezi ( recomand asta ) , sa faci niste cursuri ( recomand sa iei certificari Microsoft sau Java Sun sau orice altceva in afara de CCNA-uri facute la poli ) sau pur si simplu sa te bucuri de ultimul an de studentie asa cum se cuvine.

In cazul asta, cea mai buna alegere este C1, C2 sau C5.

Vei fi ceva mai relaxat decat restul, vei intra pe net simultan cu restul de 240 de colegi ai tai, dar nu te vei grabi sa bifezi repede optiunea, sa dai save pe studenti.pub.ro, si sa pui serverul jos de disperat ce esti. O sa stai relaxat, o sa bifezi, si gata ! Facultatea s-a terminat. Pana atunci …

C1 – recomand:

Proiectarea retelelor cu Rughinis, care a parut a fi putin mai usurica decat Retele Locale cu Rughinis, macar ca dupa 4 saptamani iti da o lucrare din primele cursuri unde daca iei un anumit punctaj , poti alege sa-ti treaca 5, si sa nu mai dai niciodata pe la laboratoare. Deci poti scapa de o materie din prima luna si jumatate.

Sisteme multiprocesor cu Francisc Iacob te baga in lumea MPI, OpenMP si pthreads pe la laboratoare, o teorie accesibila pentru examenul final la curs unde e greu sa pici daca iti dai un minin de interes, Arhitecturi si prelucrari paralele cu cel mai tare om de pe planeta, N Tapus, pe care eu mi-am schimbat-o cu mari eforturi impotriva la Inteligenta Artificiala, care n-avea ce cauta la C3. La laborator trebuie sa faci un proiect in vreo 8 saptamani pornind de la un proiect de-i gasesti codul de pe net, adaugi niste paralelizari cu MPI, OpenMP si pthreads, dupa care faci un powerpoint, la final se stie stilul domnului Tapus care mereu ne-a iubit si ne-a inteles, si gata !

C2 – recomand daca lucrezi full sau daca vrei sa-ti cresti media ca sa-ti iasa mai mult la licenta dupa aia ( in general formula nescrisa e media din ani + 1 punct ) :

Sisteme incorporate cu Dan Tudose. Cam de kkt, v-am mai zis despre Dan Tudose. Il gasiti pe semestrul 2 in anul 3 . Daca esti pasionat si ai chef de cheluita lui Dan care sa te subjuge, alege materia. Daca nu, vezi poate reusesti sa faci un miracol cu domnul decan sau cineva care sa iti asculte ofurile, si poate o schimbi. Sisteme cu microprocesoare cu Popcorn, gen CN1, CN2, Procesarea semnalelor care nu s-a mai facut anul asta cu proful super smecher cu Audi A6 de la PL, dar si aceasta materie este mai abordabila decat altele.

C5 – recomand:

Nu stiu ce s-a facut pe semestrul 1, dar tot ce stiu e ca pe semestrul 2 are cele mai vanate materii pentru optionale : Programare Web si eCommerce. Vei lucra in echipe pe semestrul 1, si vei avea ocazia sa faci si Evaluarea performantelor cu dl Irimescu, care e cel mai tare om. Duci 3 referate si poti sa nu mai dai examen. Si nu te duci niciodata la curs sau ceva. A fost cea mai buna alegere a mea ca si optional din aceasta facultate, pe departe.

Ce au toti in comun este Bazele Managementului/Managementul proiectelor. Nu stii ce sa alegi ? Alege-o p-aia cu proiecte, ca majoritatea asta o sa faca. O sa trebuiasca oricum sa faci un proiect care are 5 etape, si de care poate faci rost din ani mai mari. Laboratorul il faci cu unul mai gay asa, cu parul lins si cu un costum verde ca greieru, si cursul cu : HOPA nevasta lu Sever Serban. O femeie calma, dar la fel de fixista. Gen, a chemat 240 de insi sa treaca nota personal si le calcula pe loc. 240 de insi. Inmultiti cu 4 minute in medie la fiecare in care e inclus si delay-ul, intarzierea, mutatul in 3 sali diferite ca o dadea lumea afara ( nu le avea rezervate ). Vine 20 de ore sau cat ?E, p-acolo !

Daca esti totusi o valoare, atunci fa ce alegere vrei, de la cea mai grea la cea mai usoara. Oricum nu vei gresi. Daca gasesti sa faci o licenta ca lumea prin strainatate, go for it. Specializarea nu te va face placut in fata profesorului , cum nici o Dacie Logan nu te va face placut in fata Biancai Dragusanu.

Va doresc sa faceti alegerea cea mai potrivita pentru voi !

Ar trebui citit si articolul asta http://bogdanbocse.com/2011/02/some-thoughts-on-politehnica-university-of-bucharest-computer-science-faculty/

Nu va speriati, e in engleza ca omu are cunostinte si prin alte tari. De ce l-ati citi pe el ? Pentru ca e unul din cei mai tari ( cel mai tare, dupa parerea mea personala ) din generatia Cernobal 88 , care a vrut ceva de la facultate, dar facultatea nu i-a dat, asa ca si-a bagat pl si-a inceput vreo 3 startup-uri. Si desi angajat in anul 1 cand noi nu stiam sa deschidem calculatoarul, venea mai des decat multi dintre noi care in anul 1 ne durea stomacelul de la shoarma mancata tarziu la 6 dimineata cand veneam 13 pularai din club numarati 14 de o blonda super proasta in club twice

1) Sisteme de operare – SO ; curs – Andrei Pitis , in premiera ; laborator : Dascalu Laurentiu – 10 ; examen – 10

SO. Ai 3 variante.

i) Esti varza la programare, si stii asta. Gasesti frumos pe cineva la CB care vrea sa faca SO bine, ca SO bine se face la CA si CC, si ii zici sa faci schimb. Duceti frumos cerere la secretariat, se aproba ca sunt mai multe astfel de cereri, si ai ajuns la CB, unde faci SO, dar ai scapat de SO.

ii) Esti varza la programare, si nu stii asta. Te caci pe tine si ai impresia ca de fapt stii ceva, si o sa fie ok. Ca rezultat, o sa vezi ca ai 10 teme : 5 pe linux venite simultan cu 5 pe windows, si n-o sa stii sa scrii 10 linii de cod in niciuna din ele. Asa ca ori le cumperi pe bani multi, ori nu intri in examen si le trimiti pe vara, cand de fapt nu valoreaza in continuare maxim, ci valoarea maxim 7 din 10 puncte. Adica tu va trebui sa le faci pe toate gen daca vrei sa treci. Nu vei reusi asta, si o sa repeti materia TOATA dampulea. Si totul din cauza ca ai vrut tu sa vezi cu ochii tai ca poti face asta.

iii) Stii cate ceva. Vezi continuare …

Cursul te trece prin sistemul de operare la modul teoretic, dar destul de cablat pe Linux si Windows, dar mai mult pe la suprafata, adica cat sa vezi cam care e API-ul cu operatii de fisiere ( asta s-a mai facut si pe la Protocoale daca mai tii minte ), cum lucrezi cu threaduri, cum faci procese din cod pana la operatii cu fisiere dar asincronce ( socketi asincroni de sunt folositi pe servere in general ) , deci chestii beton de tot care te intreaba la interviu. Pleaca urechea ca tot de aici e util, si nu fac misto.

Laboratorul din fericire merge in paralel cu cursul. Deci nu e o materie la care cursul zice ceva si laboratorul altceva. Din cauza asta …

Examen partial care are 6 intrebari poti sa-l faci bine de tot daca esti tehnic si ai plecat urechea la laboratoare, si mai ales, daca ai avut asistent capabil. Daca ai facut 5 intrebari din astea 6, ai terminat cu materia ! Ai promovat partea de examen, in care trebuie sa faci corect 5 intrebari din cele 6 ( partial ) + 11 ( final ). Si Andrei Pitis e baiat bun, puncteaza lejer. Numai sa scrii ceva.

Examenul s-a intamplat la noi de ziua lui Andrei Pitis. Nu cred ca a mai facut cineva atatia oameni fericiti de la Cupcea incoace, cand trecea cate 200 de insi intr-o zi , la fel cum eliberau armatele sovietice cate 2-3 sute de mii de evrei din lagare pe zi in 1945. Nu sunt favorite, dar daca te uiti la toate subiectele care s-au dat de prin 2005 incoace, o sa vezi un tipar, gen : da ceva cu fisiere, ceva cu threaduri, ceva cu kernel preemptiv sau notiuni d-astea. De citit e ditamai Tannebaum care e fix zero, ca explica ca la prosti si pe tine nu asta te intreaba, sau ceva cu “System Concepts”, care e mai tehnica si care poate fi utila. Fiecare are cel putin 1000 de pagini. Ai voie cu ele pe banca. Insa daca ai facut pe la teme, e destul de greu sa intelegi notiunile astea, si atunci poti sa ii dai in cap lu asistentu care vine langa tine si zice sa nu mai copiezi doar ca sa-l impresioneze pe Pitis ca poate-i da si lui o bucata de paine la el la firma acolo.

Temele vin cate 2 odata, una pe Linux , alta pe Windows. Fiecare valoreaza 1 punct. Deci daca ai trimis 2 dintr-o lovitura, ai 2 puncte. Pana insumezi 5, dupa aia se calculeaza cu o formula gen punctaj_tema * ( cat ai luat la examen )/ ( cat are maxim examenul ). Deci daca tu la examen ai facut doar 5 din 17 intrebari, si ai facut o tema perfect, a 6-a ta tema perfecta va valora fix 0.33 sutimi. Si bagi ceva ceva la o tema …. E bine deci sa strangi punctele cat mai timp. Faci pe primele 2, adica primele 4. Prima tema e destul de grea de portat pe Windows, ca e API total diferit si pe Windows nu exista fork() oricat de mult ti-ai dori asta. Iar tema 9 si 10 o fac vreo 3 insi si atat, ca lumea se plictiseste la final.

Deci singura materie care merita pe semestrul asta. Asistentii au tot dreptul sa fie orgasmici, spre deosebire de aia de la RL si USO care se kk pe ei ca au configurat un switch dupa care posteaza pe blog despre asta si primesc likeuri de la pusti cu mustata nerasa din anul 1 care vor sa intre si ei in grupul lor.

2) Baze de date I ; curs – prof . M Petrescu ; laborator – Gabi Sandu / Boicea – 10 ; examen – 8

Pentru voi cei care deja v-ati bagat picioarele si ati zis : ba, macar sa bag tare la baze de date, sa stiu si eu ceva din facultatea asta in pula mea , ei bine, dezamagire total :BD1 e o frectie. La curs este o teorie a bazelor de date, gen CN1, iar la laborator mai e cum mai e , ca te invata sa scrii SELECT care mai de care mai complicat pe doar 3 tabele , cu angajati, salarii, departamente. Daca te schimba omul putin din context si te baga pe alte 3 tabele, te-ai pierdut complet. La domnul Boicea , cel mai calm om din lume, e cel mai frumos. Nu iti explica nimic decat daca ii zici, ai o ora la dispozitie sa tastezi query-urile SQL din carte, dupa care iti da o problema, si te puncteaza cu buline. In final trebuie sa strangi vreo 4 buline din 8 cat e posibil. Si-ti mai da cate-o jumatate de bulina.

Temele gen EEA, copiate xerox de la anii mai mari. Examenul este o mica teorie cu o problema standard de-o inveti in un sfert de zi ( sau parca erau 2-3 probleme de genul asta ) , si un mare SQL in care cere si rapoarte.

Nu te astepta sa ajungi guru SQL dupa cursul asta ca n-o sa ajungi. In niciun caz lucrand pe fosila de Oracle 9g din laborator, care nici macar n-o gasesti s-o downloadezi de pe net, oricat ai vrea.

Si da, trece toata lumea , n-ai cum sa ai restanta la asa ceva. Deci nici aici nu am ce efort minim sa va recomand.

3) Ingineria programelor ( IP ) sau Ingineria Calculatoarelor ( IC ) ?

IP – Florica Moldoveanu – vezi mai multe la Calculatoare anul 3 semestrul I

IC – Dan Tudose. Haideti sa vorbim putin despre Dan Tudose. In principiu Dan are vreo 26 de ani, si se crede smecher. Asta e sigur. El are un fetish neobisnuit in care vrea ca studentii sa-l declare la modul oficial cel mai nenorocit om din facultate. Deci chiar vrea asta. Daca in mintea ta il injuri ca si-a batut joc de tine, cum si-a batut joc de multi dintre noi, el pe ziua aia este fericit si castigat. Este tanar, pare prietenos, dar nu e . Se kk pe el ori de cate ori are ocazia, si este singurul de pana acum care iti da 2 pe o lucrare de 10, se uita la tine fix si zice : Hai, marsh de aici, ca-mi pierd timpu’ cu tine. Dar lejer zice asta, deci fara sa incrunte calvitia venita prematur. Mai mult, el sustine ca la capatul acestei materii vei invata sa construiesti un calculator de la 0. Inveti pe dq asta.  E un fel de matematica combinata cu ce s-a facut pe la Achiztii de Date. O materie de genul asta de obscur.

Toata lumea ( 70% din noi ) cred ca si-a ales IC, pentru ca pe vremuri era facut cu regretatul Costica Stefanescu ( Dumnezeu sa-l ierte ) care era un om bun. La laborator nu faceai nimic, iar la examen baga clasica lui grila. Numai 8,9 si 10. Toti asta ne doream.

Dar locul i-a fost luat de individul de mai sus. tineti minte asta, ca va vorbesc si de alternativa ( eu m-am mutat de la IC )

La ingineria programelor, nu te duci deloc la laborator. Tot semestrul ai de facut in echipa ( 2 sau 3 sau 4 oameni, daca e f complex ) un kkt de proiect, pe mai multe etape. Ii faci o documentatie, zici cam ce e vorba, dupa aia ii mai faci o documentatie, in care zici cam cum vrei sa implementezi ( folosesti clase si kkt ) , si in cele din urma il si faci. Il duci, il prezinti oricui, si iei nota mare daca-ti merge. Daca nu esti in stare sa faci ( sau sa faci rost ) de un proiect care sa faca ceva ( de obicei 70% fac un chat , pe care poti sa-l iei din ani mai mari ) pai atunci scuza-ma , dar ce plm vrei mai mult de atat ?? Dupa care la examen, standard : garla teorie, 8 subiecte, toata materia. CEA MAI MULTA MATERIE EVER ESTE LA INGINERIA PROGRAMELOR. O fiinta umana normala nu poate invata atat. Riscati-va sa copiati, faceti ceva. Pentru ca alternativa este …

Dan Tudose. Nu numai ca are pretentii de la tine, dar da si examen fulger care iti scade si daca ti-ai scris numele prost, dupa care iti iese 7 sau 8 orice-ai fi facut. Unii au si picat, nu-i problema. Omul te streseaza. Ca sa iei 9 sau 10 , pai apoi inseamna ca chiar esti pasionat de materii gen Achizitii de Date si atunci clar, merita sa te stresezi cu Dan Tudose. Dar o sa mai vorbim despre el, daca vreti …

4) Arhitectura Sistemelor de Calcul ; prof. N Tapus ; laborator – Alex Olteanu – 10 ; examen – 10

Baieti, aveti grija. Una din cele mai naspa materii de anul asta. Ma rog, din start trebuie sa stii ca daca faci cu Tapus, poti sa intri in examen si cu 1.2 din 5 din timpul anului ( cunosc cazuri ) . Faci si tu maxim la favoritele alea si-ti da un 5 asa … tras de par. Deci nu va ingrijorati cum ne-am ingrijorat noi : coaie, ce ne facem ? n-am jumate, nu ma baga tapus in examen, O SA PIC. Poti sa nu trimiti nicio tema, sa faci prezentarea aia mizerabila care se cere si sa te faci si tu ca ai tastat ceva la calculator la care oricum n-o sa ai loc singur, ca asistentii sunt din ce in ce mai putini. Te pui cu cineva si iei nota mare la laborator. Si strangi si tu 1.5 daca mai mazgalesti ceva la o tema ( tema 2 va fi aia , cel mai probabil, vorbim imediat ).

Cursul nu mai stiu prin ce te trece, ceva cu clustere. SIMD MIMD. Nu mai stiu.

Laboratorul bagi 3 limbaje :Python pe la inceput , ca cica lucrezi simplu cu threaduri folosindu-l, dupa aia C ca sa vezi cum te poti folosi de memoria Cache ( e destul de interesant aici ), si apoi cea mai mare mizerie , Cell. Cell e o masina virtuala parca de la IBM, care are o arhitectura cu vreo 9 calculatoare, din care 1 e un fel de sefu lor , si restul sunt sclavi care opereaza repeta. O sa-ti bage vrajala clasica : Stiati ca PS3 foloseste Cell ? Colegii vostri fraieri ( sau poate chiar si tu ) o sa fi super entuziasmat ca programezi pe acelasi kkt pe care se fac jocuri de PS3, numai ca tu o sa aduni numere si o sa prelucrezi imagini , pe cand altii fac jocuri si castiga 7000 de euro pe luna. Asa ca sterge-ti balele de la gura cand o sa iti zica asistentii vrajeala asta ieftina.

Temele sunt, sincer, criminale. Prima e in Pyhton si o propune Mugurel Ionut Andreica. Tema sincer a fost foarte tare. Era o structura d-asta cu o gramada de calculatoare, si care comunicau in piepline. Si tu simulai totul cu threaduri Pyhton. Am stat 8 zile pe tema asta si n-am facut-o de maxim. Poate ai noroc si-ti da 20-30 de puncte pe ea daca trimiti doar README si un cod daca chiar nu compileaza, dar nu miza pe asta. Eu am facut chestii gen blocam un thread, dupa aia il mai blocam o data, si dupa aia inca o data, ca scapa din fraie si numai pipeline nu era. Noroc ca n-a citit nimeni codul la corectat 😀 asta valoreaza 0.9 p. Dupa aia de 0.8 p, tema de la Eliana, se cer o gramada, dar se poate face. Inmultesti niste matrici si trebuie sa arati cum scad timpii. Ideea e ca daca o matrice incape cu toata memoria ei in cache, merge mai repede, ca cache e rapid. Asta e toata ideea. Insa urmatoarele teme au 1.2 p , si 1p. Sunt cu Cell. Eu nu am scris o linie de cod in Cell, asta e tot ce pot sa spun. E o caracatita in care nu m-am bagat. Oricum, tema 4 nu puteai s-o faci daca nu faceai tema3, asa ca firu s-a rupt dinainte de a se inchega ceva pentru el.

De evitat :

1. Mugurel Ionut Andreica. Adica ok, iti explica, dar un laborator ti-l dedici ca sa intelegi cum pronunta cuvintele. Omul este un geniu, stie multe, are 10 pe linie din scutece pana la finalul doctoratului. Si a ramas in facultate , cu toate asta, facand lucrul la care se pricepe cel mai putin, si anume predand. Nu are tact pedagogic, nu e de treaba, nu si iti da punctaj mic. Chiar vrei asta ?

2. Eliana Tarsa. Nu are rost sa mai zic. Trecem direct la urmatorul personaj de evitat ..

3. Herisanu. Intarzie, vine, mai mult discuta , stie o gramada, deviaza mult de la laborator, si are pretentia ca cica sa intelegi ceva. Pare cel mai tare. In realitate, il doare la basca de tine, si iti vei da seama de asta cand o sa vezi ca ai ceva gen 3 din 10 pe tot laboratorul. Nu ii pasa de tine, e la fel de destept ca Mugurel , dar nu are timp. Cred ca face prea multe. Eu as pune o regula : bai nene, n-ai timp de laborator ? Lasa-te in plm de meserie, si nu mai da notele cu 1 zi inainte de examen, ca omul ala poate vrea si el sa stie daca intra in examen sau nu.

Va recomand :

1. Emil Slusanchi. Un domn, un gentlemen. De treaba, explica bine. Eu m-am indragostit de el. Emile, daca citesti asta, te pup. Chiar esti cel mai tare si cel mai respectuos om din facultatea asta. De ce nu sunt toti ca tine ? Inchipuiti-va un fel de combinatie intre intelepciunea lui Tapus cu easygoing-ness al lui Catalin Leordeanu. Toate astea intr-un singur om. Sper sa ajungi seful la toti , Emil !

2. Alex Olteanu – de treaba,explica, calm, raspunde la mailuri, iti da notele pe teme cat de repede poate. Poti stabili o relatie cu el ( nu ma refer la genul ala de relatie, ci la genul de relatie in ca la asistent ii mai si pasa de tine )

5) Proiectare cu microprocesoare ; prof. iarasi, unicul, inegalabiluil, N Tapus, laborator – ? ; examen – 10

Aici tabara se sparge in 2 :

i) oameni pasionati de electronici, placute, construit proiecte, robotei. Astia o s-o duceti bine, va faceti placuta pornind de la un kkt de tabla care costa 5 mii, si va cumparati motorase, va puneti un microcontroller, si faceti de toate, de la aparat foto la calculator de buzunar la robotel cu senzori. Interesant … Dar , mai sunt si unii car …

ii) oameni care nu vor sa-si murdareasca mainile, si nici nu sunt pasionati ( cum am fost eu ) . Astia o sa va cumparati proiectul, o sa puneti pe altcineva sa va faca placuta, o sa incercati sa copiati pe la laboratoare sau colocvii.

Materia este naspa, dar examenul iarasi are favorite. Domnul Tapus este iarasi un om bun. Singurul impediment e ca v-ar trebui vreo 3 zile de invatat la asta, ca da vreo 3 scheme , DMA ( aproape cat o coala A4 ) si inca vreo 2. De reprodus intocmai. Oricum, materia cu cele mai multe favorite. Mie mi-a iesit 6, ca n-am avut deloc proiect, doar am facut placuta aia cum necum ( m-a ajutat cineva ) , la laborator am facut maxim ( lucrezi in simulator daca esti fraier si nu prinzi loc la placuta ), si la colocviu am luat 3 din 10 ( habar n-am materia aia si cum programezi un tact de ceas care genereaza intreruperi, chiar nu ma interseaza mizeria asta automatista “embedded” ).

A, daca ai ghinion, dai si aici de Dan Tudose, care e un fel de seful lor.Intra peste tine la laborator la fel cum intra administratora de camin peste tine in camera daca miroase a bautura si a caterinca si a manele la tine in camera, si da din gura, tranteste alea pe acolo, face criza de nervi, numai numai poate l-o injura cineva ca sa fie si el fericit. Feriti-va de el ca laborant !

Va exista si o zi in care toata lumea o sa vina la facultate sa faca placuta. Inchipuiti-va 300 de oameni inghesuiti in sala aia unde se facea ED-ul si EEA ( ED 202 sau cum naiba era ? ), unii peste altii, unul cu fierul de calcat, altul da gauri, altul o spala la lighean. Tiganie, furat placute. Mai ales daca stai la camin, asta e tot ce-ti mai trebuie : sa te murdaresti cu pistolul ala de lipit. E un cosmar pentru unii, dar v-am zis : exista si oameni pasionati.

Alte mizerii :

6) Marketing– acelasi kkt ca la Economie, doar ca e Marketing. La anul stati linistiti, urmeaza si Management. Bineinteles ca am avut 9 si la asta, respectand regula ce cele mai mici si nejustificate note se iau la materiile care chiar nu conteaza deloc. Nu ma intrebati ce se face la materia asta. E o doamna foarte tare in gura care la final daca respiri mai tare la examen iti taie gatu’.

Va recomand pentru medie sa aveti si Gandiri politice, sau cum naiba ii zice. Duci un referat la final la domnul Caraiani, faceti o discutie filosofica scurta, si ai un 10 . Mie mi-a placut de dansul, imi pare rau ca nu am vorbit mai mult dar vedeti si voi ce alte griji ai. Si daca mai si lucrezi …

Si gata ! O sa urmeze un post despre ce specializari sa va alegeti, ce inseamna materiile alea, si apoi in sfarsit trecem la posturi siropoase.