Femeia de stiinta si bucatarul de la McDonald’s

February 12, 2011

Motto femeii de stiinta: ” Malta. Am venit pentru simpozion, pentru cercetare.”

Mereu mi-a placut cercetarea, si stiam ca asta o sa fac inca de cand eram mica, si tunsa scurt si cu sapca pe cap cand toate celelalte fete avea codite, si purtau chilotei cu dantelute, si isi luau decoltee cand nu aveau de ce si ieseau cu baietii aia care fumau de la 12 ani.

Pe mine nu ma chemau, dar nici nu imi placea . Preferam sa stau sa rezolv exercitii la matematica. Daca profesoara ne dadea 5 exercitii de rezolvat, eu le faceam si intotdeauna duceam si cate un exercitiu rezolvat din gazeta cand se termina ora. Profesoara zicea doar foarte bine, isi punea catalogul la subrat si ochelarii la ochi si pleca. Iar eu ramaneam cu caietul de probleme trecut de jumatate dupa doar 3 saptamani, si o priveam cum se indrepta catre usa.

Ramaneam ultima in clasa, imi puneam sapca pe cap, peste parul tuns scurt, negru, lasand sa se vada doar cerceii care nu ai fi zis ca sunt cercei. Cercei fara urma de feminitate, ar fi zis altii. Probabil cercei pusi de la nastere, pentru ca ar fi vrut ca eu sa fiu mai feminina. Dar mie nu imi placea asta.

Singura mea bucurie de a fi femeie era sa port o fusta neagra, era destul de racoros mai ales vara. Luam niste cizme negre, fara model, o bluza zebrata peste sutienul in care puteai sa bati asa cum bati in lemn, si imi puneam cerceii si sapca, si plecam la drum acolo unde stiam ca e ceva interesant.

Cercetare, mereu am vrut sa fac asta. Ma trimiteau in delegatii din partea facultatii in tot felul de orase. Plecam singura, dar imi placea asa. Umblam pe ruinele cetatilor, avand in minte cercetarea si simpozionul care urma sa aibe loc abia seara. Nu eram atenta la ce zicea ghidul.

Un vant puternic a venit peste turnul cetatii abandonate, acolo unde ne aflam, si cerceii s-au miscat putin, iar sapca mi-a cazut din cap, fugind necontrolata pe langa tunuri, pe langa usile de la incaperile unde candva stateau cavalerii ioaniti. Si atunci s-a intamplat …

Mie imi placeau barbatii cu care aveam ce sa vorbesc. Un cercetator. Un savant cu barba si cioc, si cu ochelari, imbracat in halat alb, rarait, care sa isi dea ochelarii jos de la ochi de fiecare data cand avea sa spuna o vorba citita dintr-o carte. Pentru ca inainte de a fi cercetator, trebuie sa stii tot ce au zis ceilalti cercetatori. Si asta voiam sa aud si in seara asta, la simpozion.

Dar nu era un cercetator … Si totusi imi placea

Dar nu era o bunaciune … Si totusi imi placea

Mie imi placeau femeile care sa vorbeasca cat mai putin. Dahr sa spuna ceva conchret. Ma satuhrasem de femeile cu care sa ma culc , asa de ocazie, si a doua zi sa nu mai vohrbim. Voiam si altceva. Dar sa fie o bunaciune ! Dar o bunaciune cu parul scurt, sau nu stiu … altceva …

Un vant puternic batuse pe ziduhrile cetatilor. Ce cladiri putehrnice ! Vantul flutuhra prin maieul meu cu McDonald’s , zbarlind parul de pe piept si conthractand putin muschii mei claditi de la picioare dupa tatea ohre de stat si phregatit hambuhrgeri si McPuishoare. Si atunci s-a intamplat ..

Bucatahr la McDonald’s … nu ehra asa de hrau, eu am vhrut sa fac asta. Salariul in Gehrmania era destul de bun. Castigam destul de bine, si puteam sa fac tuhre si prin alte restaurante. As fi putut conduce echipe inthregi de bucatahri, sa ii invat cum e mai bine sa facem threaba, sa dezvoltam o afacehre. Ma mai thrimiteau sa fiu bucatahr sef si in alte ohrase. Plecam singuhr, dar imi placea asa. Umblam pe ruinele cetatilor, avand in minte daca nu cumva eu oi avea salariul mai mic decat ceilalti angajati … eu care am muncit atat de mult pana ce mirosul de hambuhrgehri ehra imphregnat in piele .. Nu ehram atent la ce zicea ghidul.

Singura mea bucurie de a fi bucatahr ehra ca faceam muschi fhrate. Arnold. Ma imbracam mereu la maieu indiferent unde ma duceam , pantaloni scuhrti mulati pe fundulet. Aveam 1 60 dar ehram o forta a naturii. Imi puneam ochelarii de soare peste pahr, si zambeam la toate gagicile. Era foarte racoros maieul , mai ales vara. Imi puneam maieul de Ahrnold pe mine si plecam incothro stiam ca e hrost de o gagica.

Motto bucatarului de la McDonald’s: “Malta. Sunt in concediu. La McDonald’s in Gehrmania ai salahriu mai mahre, si iti pehrmiti. Acuma depinde de salahriu. Cand eham in Ahrad nu aveam salahriu asa mahre. Ohricum, altii au salahriu mai mahre decat mine…”

Ramaneam ultima in clasa, imi puneam sapca pe cap, peste parul tuns scurt, negru, lasand sa se vada doar cerceii care nu ai fi zis ca sunt cercei. Cercei fara urma de feminitate, ar fi zis altii. Probabil cercei pusi de la nastere, pentru ca ar fi vrut ca eu sa fiu mai feminina. Dar mie nu imi placea asta.
Advertisements

4 Responses to “Femeia de stiinta si bucatarul de la McDonald’s”

  1. iuliux Says:

    Foarte tare. Dupa ce am citit titlul nu aveam de gand sa citesc mai mult de cateva cuvinte-randuri, dar uite ca am ajuns sa scriu si un comentariu.

  2. biris_mirel Says:

    varza frate

  3. biris_mirel Says:

    n-are nicio logica ce scrii tu aicea sa, lasate prietene

  4. Anduuu Says:

    nu toti inteleg, imi place 😉


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: