Fata fara sani si baiatul cu pantaloni de armata – partea a II-a

January 4, 2011

Partea a II-a:

Nu credeam niciodata ca o sa ajung sa stau linistit seara gandindu-ma ca a doua zi nu mai trebuie sa ma duc la facultate, sau la scoala, sa-i vad pe colegii aceia “smekeri” care nu s-a ales nimic de ei si care mereu faceau misto de mine. Nu am fost niciodata genul prietenos, si nici nu socializam foarte mult, dar ei intotdeauna gaseau ceva de zis pe seama mea.

Imi aduc aminte ca imi puneau piedica iarna cand intram primul in clasa cand aveam pauza, sau cand imi furau fesul si-l aruncau in copac ca sa faca fetele alea sa rada… fete de care si mie imi placea. Erau primele fete carora le crescusera sanii, tocmai intr-o vreme cand incepusem sa simt o atractie foarte mare pentru fizicul unei fete, dar niciodata nu as fi sperat la mai mult …

Eram intr-o zi la facultate, si stateam in ultima banca. Nu reuseam sa ma trezesc la timp, nu eram un student inteligent, aveam foarte multe restante, nici nu veneam la facultate, nici nu lucram, si nici nu faceam vreun sport.

Eram mereu ales ultimul la fotbal, si de obicei ma puneau in poarta. Iar dupa ce luam 3 goluri , ma dadeau afara de pe teren si plecam singur acasa . Iar mama ma intreba de ce veneam asa devreme, si eu inghiteam in sec si nu-mi venea sa ii spun ca nici azi nu mi-am gasit vreun prieten la joaca …

Si atunci a venit la mine o fata cu care stiam ca am sa raman toata viata … Uscata, cu marul lui Adam imens, la fel ca al meu, fara sani, cu o rochita larga, nu purta sutien, si avea un zambet scurt si plin de ruj batranesc, probabil al mamei sale. Era fata de care m-am indragostit, iar ea privind la mine cred ca s-a regasit. Purtam pantalonii de armata, cu adidasi mari, albi, 46 la picior, si tricoul larg peste. Cararea pe mijloc , inceputul de calvitie ma distrugea si mai mult … dar ea asa ma placea…

Faceam des plimbari pe jos si cand era cald, si cand era frig. Treceau tiganii pe langa noi si ziceau”Fututi mortii ma-tii cu pantalonii aia de armata”, dar eu ii zambeam ei timid, ca si cum ei ar fi zis in gluma, iar ea imi zambea inapoi, din spatele rochitei fara sani. Iar cand urcam in metrou niciodata nu vedeam un loc liber, pe care as fi putut sa i-l ofer. Cel mult imi compostam cartela de 10 calatorii pe care mai aveam doar 2 pentru ea … iar ea imi zambea timid, din spatele rochitei fara sani.

Strangand banii de la mama destinati cartilor si pentru xeroxuri , si economisind de pe urma restantelor pe care incepusem sa le iau cu 5, am reusit sa mergem la Venetia. Ar fi fost locul ideal unde puteam sa o cer spre logodire. Luasem inelul din cutia de bijuterii a mamei, un inel pe care i-l oferisem de 1 martie cand eram mic, si cu cararea pe mijloc, si cu plansha-felicitare pe care luasem 9 la ora de Desen …

Trebuia doar sa gasim o gondola pe care sa ne urcam . As fi impartit banii pe jumatate cu ea, si apoi am fi ramas pentru eternitate impreuna. Dar costa atat de mult, si pana la urma am impartit cu 5, impreuna cu un domn si o doamna, si cu copilul lor gras si necasatorit.

Eram 5 pe o gondola mica si urata, iar copilul gras statea langa gondolier, inclinand-o intr-o parte , iar in varf statea ea, frumoasa mea ca intotdeauna, cu rochita ei fara sani, iar eu cu pantalonii mei de armata.

Gondola se apropria de malul insulei, iar copilul gras vorbea la telefon “Da ! Sunt pe gondola cu mama, cu tata, cu o urata intr-o rochita fara sani, si cu un baiat cu inceput de chelie pe extremitati, cu un tricou larg, si cu pantaloni de armata”. Cei doi parinti se uitau amuzati la noi si zambeau de parca nu ar fi avut nimic de reprosat copilului lor nesimtit in vorba si nesimtit de gras . Marul meu mare ( al lui Adam ) galgaia asemeni unei camile ce galgaie 20 de litri de apa intr-o oaza din desertul Atacama, si marul ei la fel de mare asemeni galgaia.

Dar cand sa scot inelul am ajuns la mal, si calatoria se terminase. “Trebuie sa ma duc la baie”, zise frumoasa mea fara sani. Si cand sa-i dau fisa de 1 euro sa poata intra la toaleta, atunci i-am pus inelul mamei pe deget, fara sa zic nimic, iar ea s-a uitat speriata la mine fara sa inteleaga.

Inelul nu a incaput din prima, si pana la urma i l-am pus pe degetul mic, galgaind marul lui Adam, desi as fi putut sa-l pun pe degetul sau inelar.

Eram 2 fericiti , in fata unui WC de 1 euro, in Venetia eterna, cu o rochita fara sani eterna si cu pantalonii mei de armata eterni …

 

Advertisements

4 Responses to “Fata fara sani si baiatul cu pantaloni de armata – partea a II-a”

  1. Dana Says:

    genial postul…la mai multe.


  2. great post…artistic writing.thx man for sharing.

  3. Razvan Neacsu Says:

    Super …piticule ! Stiam eu ca ai si ceva calitati 🙂 “Succesuri” !

  4. bertalanul Says:

    10 stele. scrii extraordinar! bravo tie! sper sa nu ne lasi inca 5 luni!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: