Fata fara sani si baiatul cu pantaloni de armata

August 30, 2010

Partea I :

Eu ma stiam dintotdeauna asa cum toata lumea ma vede. O fata ca oricare alta . Mereu incordata, mereu stanjenita de ceva, mereu imbracata in haine care nu erau lejere pe trupul meu drept ca un stejar de Venetia.

Chiar si acum, cand ma uit in pozele de cand eram mica, mi se pare ca nimic nu s-a schimbat. Nici atunci nu vorbeam prea mult, iar fetele nu ma chemau in pauza sa vorbim. Stateam mereu singura, cu parul tuns scurt, iar colegii mei cred ca mi-au aflat numele foarte tarziu . Chiar ultima … eram mereu fata pe care nu stia nimeni cum o cheama. Niciodata nimeni nu imi spunea pe nume. Eram foarte slaba.

A mai trecut timpul si lucrurile se schimbau in jurul meu, dar eu eram la fel . In toate pozele apaream mereu in margine, alaturi de vreo fata care era probabil la fel de neimportanta ca si mine. Si intotdeauna in centru erau fetele alea galagioase, cu fund bombat si sani mari. Eu eram mereu in margine. Nici macar la sport nu eram buna, si aveam mereu nota 9 , pe cand toate celelalte fete aveau nota 10 . Nu stiam sa fac podul, nu stiam sa fac lumanarea, nu saream la lada bine, nici in inaltime, iar oina nu stiam sa o arunc. Mereu ma alegeau ultima la handbal . Si daca ma alegeau, ma puneau sa stau in poarta si tipau la mine.

Niciodata nu imi luam mancare la scoala, pentru ca mi-era rusine sa mananc . Eram fata fara sani, si probabil ca asa gandea toata lumea despre mine, sau asa imi spunea. Nimeni nu cred ca stia cum ma cheama. Profesoara niciodata nu ma asculta, iar cand ma asculta nu apucam sa zic prea multe. Nu luam niciodata premiu la scoala. Eram mereu in urma …

Eram fata care nu primea martisoare decat de la colegul de banca. Iar martisorul pe care mi-l dadea era cel mai ieftin, si il dadeau mereu ultimul, dupa ce dadea martisoare la toate fetele frumoase din clasa. Iar lucrurile nu s-au schimbat nici cand am terminat liceul, nici cand am terminat facultatea. Aveam doar o singura prietena mereu.

Dar nici ea nu cred ca stia cum ma cheama … Si nici nu imi amintesc ce vorbeam cu ea .Doar cu ea mai schimbam cateva vorbe, si mai zambeam din cand in cand prin pauze .

Imi notam mereu cursurile , dar nu intelegeam mai nimic. Aveam atat de multe colege, atat de putini colegi. Dintr-o clasa cu 30 de oameni nu cred ca stia cineva cum ma cheama. Iar acum la facultate , printre atatea sute de studenti, nici atat. Mai aruncam uneori un ochi in sala si mai zambeam timid, in spatele buzelor subtiri si a nasului prea lung. Ma mai dadeam cu un ruj timid, si ma fardam putin de tot. Intotdeauna ma rujam la fel, si intotdeauna ma dadeam cu la fel de mult fard.

Chiar daca plecam la facultate, sau ieseam la o plimbare cu singura prietena, sau chiar daca ma duceam la cumparaturi singura. Mereu imi faceam rutina. Nu ieseam din obicei.

Cand voiam sa imi iau alta pereche de blugi, imi cumparam alta la fel . Tocmai din teama de a nu face vreo schimbare. Eram la fel de cand ma stiam, o fata fara sani, fara nume.

Va urma …

Advertisements

5 Responses to “Fata fara sani si baiatul cu pantaloni de armata”

  1. mr. troll Says:

    i just popped 20 boners.

  2. Doru Says:

    Cand va urma?
    Mai scrie si tu despre viata de la facultate, postezi foarte rar..

    • pureblack Says:

      Hmmm daca vrei despre viata de facultate cred ca gasesti destule bloguri. Probabil nu la fel de amuzante, dar exista multi studenti care au ca ocupatie doar facultatea + alte activitati minore, nelegate de viata sociala sanatatoasa, si asa mai departe.

  3. Doru Says:

    Asteptam continuarea…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: