Meeting her parents – final

May 11, 2008

Oricat de mult as fi iubit-o , senimentul provocat de ingredientul X era momentan mai presus. La primele cercuri pe care le-am facut plimbandu-ma in camera goala ma gandeam ca poate imi trece, si ca sa trag aer adanc in piept, eventual sa deschid geamul. Afara insa era foarte frig, si frigul mi-ar fi putut da un soc destul de puternic astfel incat sa-mi pierd si bruma de ratiune pe care o aveam . Nu am deschis geamul. Am ales sa mai fac alte cercuri . Ma gandeam ca nu puteam sa ii spun mamei asa ceva, ar fi luat-o ca pe o insulta prea mare ; mai mult de atat, imi adusesem aminte ca pana si ea contribuise la X. Practic le-as fi insultat pe amandoua in acelasi timp. Atunci ce era de facut … ce era de facut …

“si deodata-n jurul meu natura / se facu un cerc de-a dura ”

mi-era rau. Am iesit pe usa trantita de perete, inghitind in sec . Alergam pe holul mai lung decat calculasem facand cercuri in jurul camerei. Am vazut-o pe ea , era la jumatatea holului, si imi zambea. Eu nu i-am zambit, nici nu cred ca imi mai aduc aminte de expresia chipului ei pe care il analizam in orice moment in care stateam cu ea descoperind mereu lucruri noi . Acum insa lucrurile noi erau ultimele lucruri pe care m-ar fi interesat, ba chiar as fi impins-o brutal la o parte numai ca sa ajung la mama ei si sa-i spun ce aveam pe suflet . “Aaaaa…” zisesem eu incercand sa atrag atentia, dupa ce am intrat in bucatarie smucind clanta cu brutalitate. “Stiti, eu am o sensibilitate” Da, aveam clar o sensibilitate. Baietii de la 1 88 si 80 de kilograme nu inseamna ca sunt exceptati de la sensibilitati, ba dimpotriva. O inima mare inseamna si mai multa … sensibilitate . Iar un stomac poate si mai multa sensibilitate. “Daaa. stiu cum e . Am si eu aceleasi probleme”

A fost nevoie de cea mai oribila mancare din istoria omenirii pentru a gasi un punct comun de interese si de discutie cu mama ei . In timp ce o tineam cu abilitate de vorba despre “sensibilitati”, am reusit s-o conving sa-mi dea atat de multe pastile pe care daca le-as fi luat in tacere, ar fi gandit despre mine ca sunt un mare pampalau bolnavicios, ceea ce nu era cazul . Ba chiar le-am fi impartit frateste, in numele sensibilitatii. Dupa ce am facut schimb de “retete” anti-sensibilitate, m-am retras in camera mea . a ei . acum stateam linistit, scapasem cu bine. Cand sa ma asez linistit imi dau seama ca trebuie sa plec. Nu ca vreau sa plec, trebuie. Mi-am dat seama de asta cand mi-au zis sa mai stau . Asa ca mi-am luat hainele ude si necalcate, am multumit tatalui in mod galant pentru hainele comode, si am plecat cu 10 ani mai batran decat ajunsesem . La plecare mi-au spus ca sper ca m-am simtit bine, si ca sa vin ziua urmatoare, pentru ca ei pleaca, si pot sa petrec mai mult timp cu ea, astfel . Atunci mi-am adus aminte s-o bag si pe ea in seama . Nu a fost nevoie sa comentez nimic, nici ea a fost nevoie sa imi spuna nimic despre ce s-a intamplat . Doar daca o priveam o data si intelegeam toate misterele universului , poate chiar si ce anume a fost cu acel ingredient X care ar fi fost in stare sa omoare un rinocer, dar nu si pe mine. Eu nu mor. Eu o iubeam.

Ziua urmatoare am venit fara grija parintilor, desi parca mi-era dor de ei . Eram pregatit sa infrunt orice privire si replica acida. Toata noaptea de dinainte nu dormisem, pentru ca ma gandeam cum sa fac sa fie mai bine. Stateam langa ea si ea nu zicea nimic. Trebuia sa ma revansez, era ultima sansa sa nu o pierd definitiv. Nu mi-ar fi cerut nimic pe lumea asta, doar ca eu voiam sa-i ofert tot. M-am dus sa fac un dus, de data asta stiam cum. Din moment ce stiam exact ce sa zic si cum sa zic parintilor, stiam sa fac si un dus. Am iesit la bustul gol, bazat. Atunci am vazut cea mai frumoasa imagine din istoria omenirii. Era ea, in genunchi, calcandu-mi hainele sifonate, pe un cearsaf intins pe jos. O iubeam definitiv. Nu era din cauza chiloteilor minusculi ce se intrezareau, aducand cu ghearele unui paianjan ce pareau sa o cuprinda, si pe care oricum nu i-as fi observat pentru ca nu asta ma interesa ! Nu era din cauza sanilor in acel tricou mai scurt decat semnificatia cuvantului scurt pe care il purta pentru ca asa se simtea cel mai bine, si pe care oricum nu i-as fi observat pentru ca nu asta ma interesa ! Era din cauza ca facea un lucru atat de frumos pentru mine, eu , un mare prost care simteam ca nu merit nimic. Si daca mi-ar fi oferit dragostea ai as fi refuzat-o. Era prea mult pentru mine. O iubeam atat de mult incat as fi fost in stare sa n-o mai iubesc, pentru ca nu eram vrednic sa simt asa ceva. Si cum stateam eu la bustul gol, uitandu-ma in jos cum imi calca hainele,

Intra pe usa tatal ei . Pentru asta nu eram pregatit. Poate ca daca nu ar fi stat in pozitia in care statea, privind dintr-un unghi din care s-ar fi vazut acel paianjen despre care vorbeam mai devreme, precedat pe parul ei lung, si dupa care apaream imediat eu la bustul meu gol, nu ar fi fost nimic iesit din comun. Ea in genunchi, eu cu mainile in solduri.

La dracu

Am apucat primul prosop pe care l-am vazut si ma faceam ca tocmai iesisem de la dus. O miscare superba. Nu si-a dat seama de nimic din ce n-ar fi fost cazul . “Liviu schimba-te ca va duc si eu la locul Y sa va mai plimbati si voi. E frumos afara azi, nu ca ieri” M-am schimbat, si s-a schimbat si ea, si am iesit amandoi de mana. Tatal a pornit masina, si eu si ea ne-am urcat in spate. El conducea. Eu o tineam de mana, imi permiteam, si cand sa ajungem undeva unde ea trebuia sa coboare ca sa se intalneasca cu cineva, dau sa o pup. In acel moment moment am simtit un cutit in ceafa. Scurt. Genul de durere care la inceput pare ceva amuzant, ca un gadilat, si dupa aceea urmeaza durerea exponentiala. Aveam un cutit in ceafa. Era privirea tatalui, care se uita in oglinda retrovizoare. Mi-a fost frica si nu am mai pupat-o. M-a pupat ea pe obraz si a iesit. Dupa ce a iesit, am ramas singur in masina cu tatal. frica …

Am vorbit despre fotbal , despre viata, si despre ea. Am fost de acord in toate, eram doi barbati cu un vocabular de maxim 1000 de cuvinte fiecare, si ne intelegeam perfect. Prinsesem curaj. S-a intors, ne-a lasat, ne-am plimbat, ne-am intors. Prindeam curaj si eram sigur ca o iubeam.

Seara mergeam in oras. Atunci apare un personaj la care nu m-as fi asteptat. Prietena ei cea mai buna. Prietena cea mai buna niciodata nu vrea sa iti faca rau, poate doar involuntar. Inainte sa iesim toti trei, am mancat o prajitura facuta de mama ei . Nu mi-a placut. Dar am mancat-o pe toata pentru ca o iubeam . Nu as mai fi suportat o inghititura. Cand sa ma bucur , am vazut ca prietena ei cea mai buna nu o mancase pe toata. Si mama ei, spre amuzament, mi-a zis sa o termin eu “pentru ca am muncit mult pentru ea . Hai ca esti baiat mare o termini tu” M-am uitat la prajitura , m-am uitat la ea. Si la mama ei . La prajitura, la ea, la prietena ei, la mama ei , si apoi la ea. De ce eu. Voiam sa plec, sa ma ridic de la masa, sa nu mai aud de ea niciodata. Dulcele amar al unei prajituri … amarul dulce al unei despartiri ?

Am mancat-o pe toata. Nu mai eram om. Mama ei m-a pupat. Nu am schitat niciun gest. Am iesit pe usa, am ajuns in club, am dansat, ne-am intors. A fost prea mult pentru mine. Cand m-a luat in brate, am intors capul in alta directie. Nu o mai iubeam. A fost prea mult…

…Final neterminat…

Advertisements

One Response to “Meeting her parents – final”

  1. Diana Says:

    Am citit acum toate cele trei parti, mi-a placut la nebunie, nu pot sa imi imaginez de unde le scoti 😀


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: